Glosar de fotografie

Un sistem al camerei care reglează automat obiectivul pentru a aduce subiectul la claritate. Sistemele moderne folosesc detecția de fază sau detecția de contrast.

Un defect optic în care diferite lungimi de undă ale luminii focalizează în puncte ușor diferite, provocând margini colorate pe contururile cu contrast ridicat. Mai frecvent la obiectivele ieftine și la diafragme largi.

Intervalul de distanță dintr-o scenă care apare acceptabil de clar. Este controlat de diafragmă, distanța focală și distanța până la subiect.

Calitatea estetică a zonelor neclare dintr-o imagine, în special a punctelor luminoase. Un bokeh fin și circular este în general preferat și depinde de construcția obiectivului și de forma diafragmei.

Realizarea mai multor cadre cu aceeași scenă, dar cu expuneri diferite. Se folosește pentru fotografia HDR sau ca să te asiguri că ai cel puțin un cadru expus corect.

O setare a aparatului care reglează culorile astfel încât obiectele albe să apară neutre sub diferite condiții de iluminare. Poate fi setat automat sau manual, folosind valori Kelvin.

Cel mai mare cerc neclar care pentru ochiul uman mai apare încă drept punct. Stabilește limita clarității acceptabile și se folosește la calculul adâncimii câmpului.

Un control al aparatului care ajustează expunerea măsurată de exponometru, de obicei în trepte de 1/3 de stop. Valorile pozitive luminează imaginea, iar cele negative o întunecă.

Efectul vizual prin care un teleobiectiv face ca obiectele îndepărtate să pară mai aproape de subiectele din prim-plan. De fapt este cauzat de distanța mare de fotografiere, nu de obiectiv în sine.

Deschiderea din obiectiv prin care trece lumina. O diafragmă mai largă (cifră f mai mică) lasă să intre mai multă lumină și creează o adâncime a câmpului mai mică.

Devierea luminii când trece printr-o diafragmă mică, ceea ce face imaginea mai moale. Stabilește o limită practică până la care poți închide diafragma unui obiectiv.

Distanța în milimetri de la centrul optic al obiectivului până la senzor atunci când este focalizat la infinit. Determină unghiul de vizualizare și mărirea.

Cea mai apropiată distanță de focalizare la care totul, de la jumătatea acelei distanțe până la infinit, rămâne acceptabil de clar. Maximizează adâncimea câmpului pentru o diafragmă dată.

Dimensiunile fizice ale senzorului de imagine al unui aparat foto. Senzorii mai mari captează mai multă lumină, oferă o adâncime a câmpului mai mică și, în general, produc mai puțin zgomot.

Dâre de lumină create de mișcarea aparentă a stelelor în timpul unei expuneri lungi. Pot fi obținute dintr-o singură expunere foarte lungă sau prin stacking-ul mai multor cadre mai scurte.

Un număr care reprezintă o combinație de timp de expunere și diafragmă care produce aceeași expunere. Fiecare treaptă de 1 EV dublează sau înjumătățește lumina.

Un dispozitiv sau un sistem din aparat care măsoară intensitatea luminii pentru a determina expunerea corectă. Aparatele măsoară lumina reflectată; exponometrele de mână pot măsura și lumina incidentă.

O fotografie făcută cu un timp de expunere lent, de obicei de secunde sau minute. Folosită pentru dâre de lumină, apă mătăsoasă, dâre de stele și scene cu lumină slabă.

Raportul dintre diagonala senzorului unei camere și cea a unui senzor full frame de 35mm. Influențează distanța focală efectivă și unghiul de vizualizare.

O unitate de măsură pentru diafragma obiectivului. Fiecare stop complet (f/1.4, f/2, f/2.8, f/4...) înjumătățește cantitatea de lumină care trece prin obiectiv.

O tehnică prin care mai multe imagini focalizate la distanțe diferite sunt combinate în post-procesare pentru a obține o adâncime a câmpului mai mare decât permite o singură expunere.

O dimensiune de senzor echivalentă cu filmul de 35mm (36 x 24mm). Este standardul de referință pentru calculele de distanță focală și factor de crop.

O dimensiune de senzor mai mare decât full frame, de obicei în jur de 44 x 33mm sau 54 x 40mm. Oferă rezoluție mai mare, adâncime a câmpului mai mică și gamă dinamică mai mare.

Un filtru de densitate neutră care reduce cantitatea de lumină care ajunge pe senzor, fără să afecteze culoarea. Îți permite expuneri mai lungi sau diafragme mai largi în lumină puternică.

Un filtru care reduce reflexiile și strălucirile de pe suprafețele nemetalice și poate intensifica albastrul cerului. Funcționează blocând undele de lumină care oscilează pe o anumită direcție.

Intervalul dintre umbrele cele mai întunecate și luminile cele mai strălucitoare pe care o cameră le poate capta într-o singură expunere. Măsurat în stopuri (EV).

Un grafic care arată distribuția valorilor de luminozitate dintr-o imagine. Partea stângă reprezintă umbrele, iar partea dreaptă luminile.

O măsură a sensibilității senzorului la lumină. Valorile ISO mai mari luminează imaginea, dar introduc mai mult zgomot.

Un format de fișier cu compresie cu pierderi. Ocupă mai puțin spațiu, dar îți lasă mai puțină flexibilitate la editare decât un RAW.

Unitatea folosită pentru a măsura temperatura culorii luminii. Fotografii folosesc valorile Kelvin ca să seteze balansul de alb și să potrivească culoarea luminii ambientale.

Un mod de declanșare în care obturatorul rămâne deschis cât timp este ținut apăsat butonul. Folosit pentru expuneri foarte lungi, peste limitele timpilor cronometrați din aparat.

Un mod de fotografiere în care camera face mai multe cadre pe secundă, în succesiune rapidă. Util pentru a capta acțiune rapidă sau pentru a alege momentul ideal.

Fotografia care redă subiectele la mărime naturală sau aproape de ea (raport 1:1). Necesită obiective macro dedicate sau tuburi de extensie.

Un milion de pixeli. Numărul de megapixeli al unui senzor determină rezoluția maximă a imaginilor pe care le poate capta.

Un sistem de aparate mirrorless cu senzor de 17,3 x 13 mm și factor de crop de 2x. Oferă corpuri și obiective compacte, cu o calitate bună a imaginii.

O funcție a aparatelor DSLR care ridică oglinda înainte de declanșare, reducând vibrațiile. Se folosește pentru cadre clare pe trepied, mai ales la timpi lenți de expunere.

Perioada scurtă de după răsărit sau dinainte de apus, când lumina soarelui este caldă, moale și direcțională. Foarte apreciată în fotografia de peisaj și de portret.

Un obiectiv cu distanță focală fixă (fără zoom). De obicei, obiectivele fixe sunt mai clare, mai luminoase (diafragmă mai largă) și mai ușoare decât obiectivele zoom comparabile.

Un obiectiv cu distanță focală variabilă, care îi permite fotografului să schimbe încadrarea fără să se miște. Oferă versatilitate, cu prețul dimensiunii, al greutății și, uneori, al clarității.

O imagine cu unghi larg creată prin îmbinarea mai multor fotografii suprapuse. Poate acoperi până la 360 de grade dintr-o scenă.

Distanța în micrometri dintre centrele a doi pixeli vecini de pe senzor. În general, un pas de pixel mai mare înseamnă o performanță mai bună în lumină slabă.

Relația proporțională dintre lățimea și înălțimea unei imagini. Rapoartele comune includ 3:2 (DSLR standard), 4:3 (Micro Four Thirds) și 16:9 (widescreen).

Un format de fișier necomprimat sau comprimat fără pierderi care păstrează toate datele senzorului. Oferă flexibilitate maximă în post-procesare, cu prețul unor dimensiuni mai mari ale fișierelor.

Regula care spune că timpul minim de expunere pentru fotografierea din mână ar trebui să fie 1/(distanța focală) ca să eviți tremurul aparatului. Pentru un obiectiv de 200mm, folosește cel puțin 1/200s.

O regulă de compoziție care împarte cadrul într-o grilă 3x3. Plasând subiectele pe linii sau în punctele lor de intersecție obții, de multe ori, o imagine mai echilibrată.

Un sistem care reduce tremuratul aparatului, fie din obiectiv (OIS), fie din corpul camerei (IBIS). De obicei îți câștigă 3-7 stopuri când fotografiezi din mână.

Când imaginea primește prea multă lumină, luminile ajung la alb pur și pierd detaliile. Opusul subexpunerii.

O unitate de schimbare a expunerii care reprezintă o dublare sau înjumătățire a luminii. Se aplică în egală măsură diafragmei, timpului de expunere și ISO-ului.

Când imaginea primește prea puțină lumină, iar umbrele își pierd detaliul și par zgomotoase. Opusul supraexpunerii.

O măsurătoare în Kelvin care descrie cât de caldă sau rece este o sursă de lumină. Valorile mai mici (2700K) par calde/portocalii; valorile mai mari (6500K+) par reci/albăstrui.

Relația dintre diafragmă, timp de expunere și ISO. Schimbarea unui parametru cere ajustarea celorlalți pentru a menține aceeași expunere.

Durata în care obturatorul aparatului rămâne deschis pe parcursul unei expuneri. Timpii rapizi îngheață mișcarea, iar cei lenți lasă neclaritatea de mișcare să apară.

Un obiectiv cu o distanță focală mai mare de aproximativ 70mm (echivalent full frame). Teleobiectivele măresc subiectele îndepărtate și comprimă perspectiva.

Un obiectiv care poate înclina planul de focalizare și deplasa cercul de imagine față de senzor. Se folosește la fotografia de arhitectură și pentru efecte de focalizare selectivă.

Un obiectiv cu distanță focală scurtă (de obicei sub 35mm pe full frame) care captează un unghi de vizualizare mai larg. Folosit frecvent pentru peisaje, arhitectură și interioare.

O întunecare a colțurilor și marginilor unei imagini în raport cu centrul. Poate fi cauzată de designul obiectivului, filtre sau parasolare și este uneori adăugată intenționat în post-procesare.

Variații aleatorii de luminozitate și culoare în imaginile digitale, cele mai vizibile în umbre și la ISO ridicat. Poate fi atenuat cu software de reducere a zgomotului.